Badea Ioan Tulbure din Horoatu Crasnei, sălăjeanul în vârstă de 100 de ani: „România trebuie iubită cu fapta, nu doar cu vorba”

Badea Ioan Tulbure din Horoatu Crasnei s-a născut în data de 27 august 1924, are 100 de ani, privirea îi este profundă, inspiră disciplină, exigență și încredere. L-am întâlnit azi dimineață. Era pregătit să se ducă la vot. M-a fixat cu privirea, mi-a întins mâna și a continuat să mă privească. Mi-am dat seama că este un om căruia nu îi este frică decât de Dumnezeu. A văzut extrem de multe, a trecut printr-o grămadă de clipe, unele pline de bucurie, altele triste, mult prea triste, a simțit, a avut dorințe și speranțe. Are nouă copii, dar numai opt mai sunt în viață. „Tătuca, așa cum îi spun copiii, are 13 nepoți și 7 strănepoți. Mi-a atras atenția de cum am intrat în curtea dumnealui.

Purta „cușmă” (căciulă din lână de oaie), „boconci de box”, pantaloni „suri” din lână, un pieptar mândru și „sfeter” de lână. Mai că mi-au dat lacrimile. Mi-a amintit de bunicul meu pe care îl mai am doar în amintiri. Sălăjeanul mi-a spus că este nelipsit de la alegeri, că votează ori de câte ori este nevoie, că își dorește ca frumoasa Românie să rămână liberă, ca tinerii să fie liberi și să trăiască în democrație, dar o democrație bazată pe organizare, reguli, legi bune și clare. „Asta îmi doresc eu de la țara mea. Vreau ca voi tinerii să fiți liberi, să trăiți bine, să iubiți țara asta cu fapta, nu doar cu vorbele, pentru că este obligația noastră, a tuturor românilor. Le doresc tuturor românilor să fie sănătoși și să mă depășească cu anii, să nu uite de datoria lor, de obligația de a-și iubi patria. Mă duc să votez, pentru că sunt cetățean al acestei țări și trebuie să îmi fac datoria”, mi-a spus badea Ioan. Am rămas mut. Două dintre fiicele dumnealui erau lângă mine. Mi-au explicat că tatăl lor a fost și este un om exigent, foarte disciplinat, deosebit de punctual, că a muncit întreaga viață, că uneori muncește și acum, iar dacă ar putea, inclusiv la această vârstă ar mai avea grijă de animale. Da, cred că de la astfel de oameni trebuie să învățăm, să fim mai buni, să fim mai drepți și să nu ne mai plângem întruna că e greu. Dumnezeule, am ajuns să ne plângem și când ninge un centimetru de zăpadă, că plouă, că sunt furtuni de parcă e sfârșitul lumii. Doamne, ce e cu noi, oare suntem bine? Mulțumim, bade Ioan!